duminică, 10 mai 2015

Oameni mici, suflete mari

      Vreau să fiu mamă. Nu știu ce înseamnă să fii pregătită, dar sunt gata să învăț. Vreau să fiu mamă de băiat sau de fată, mi-e totuna. Vreau să cresc doi copii... și mai mult. Vreau să mă împiedic de jucării prin casă și să nu-mi pese dacă nu au avut chef să le strângă. Vreau să-mi învinețesc genunchii de la căzături, dacă asta îi va face să râdă fără oprire. Sunt gata să dau jos orice urmă de om mare, dacă asta îi va face fericiți. Sunt gata să mă transform în cel mai de temut partener de joacă, pentru că voi ști cum să pierd, pentru ca ei să câștige și voi ști cum să câștig, pentru ca ei să cunoască eșecul. Vreau să umplem bucătăria de făină și după ce ne-om opri din prăjituri eșuate, să comandăm o tavă cu tarte, de ciudă că nu ne-a ieșit aluatul. Vreau să fim prieteni, mai întâi de toate. Vreau să le dau atât de multă educație, pe cât de multe jucării vor fi gata să ceară. Vreau să îi învăț că e mai important să oferi decât să primești. Vreau să descopere lumea de dincolo de Facebook și de alte site-uri contagioase. Vreau să avem propriile scaune la teatru și nici de la vreo premieră de film să nu lipsim. Vreau să fim pe primul rând la concertele de pian sau vioară. Vreau să fie mici, dar cu suflete mari.

Niciun comentariu: