Plec de la muncă, pentru o pauză de liniște, la biserica din parc. Pe drumul înapoi, un bătrân cere milostenie, fără să scoată un sunet. Îl observ și reacționez. Știind că nu prea am bani în portofel, mă scuz în fața lui și îi întind umila bancnotă. El zâmbește, uimit de atitudinea mea și se arată mulțumit. La câteva zile după, iau drumul spre aceeași biserică. Opresc mașina în dreptul lui și, bucuroasă că de data asta îi pot oferi mai mult, cobor să îi întind banii. Fără să stea pe gânduri, îmi sărută mâna, apoi o strânge în semn de mulțumire. Pentru o clipă, i-am simțit toate necazurile care au venit odată cu timpul, pentru că fiecare rid de pe fața bătrânului avea povestea lui. Am urcat în mașină și am lăsat lacrimile să curgă. Puține momente în viață au o încărcătură emoțională atât de puternică, ca acesta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu