Nu înțeleg cum, un om îmbrăcat în costum de mii de euro poate să vorbească despre sărăcia din jur. Atitudinea aia de om milostiv, gata să lase totul, pentru a ajuta, mă scoate din minți. Totul pentru ecran, pentru poporul care insistă să se lase mințit de masculii "la patru ace". Nu le suport nici pe cucoanele care insistă să vorbească despre cât de mult iubesc ele animalele, iar în dulapul ticsit, au cel puțin o haină, o vestă și cinci căciuli, toate din blană naturală. Nu pot să văd cum cineva la supermarket scoate portofelul care geme de bani, iar în spatele lui, o mamă ține strâns în mână banii pentru o pungă cu zahăr și o sticlă cu ulei. Nu pot să las neobservată, nici atitudinea bogătanilor din trafic care transformă șoselele în străzi private, fără legi și fără reguli. Dacă nu ar mai exista diferențele astea între oameni; dacă nu ne-am mai uita lung, atunci când cineva vine să ceară; dacă cei care cer ar fi într-adevăr loviți de necaz; dacă necazurile astea ar lovi în cei care merită, doar așa, să-i scuture puțin ... Dacă s-ar întâmpla toate astea, acel om care vine să vorbească despre sărăcie ar lăsa acasă costumul, din respect pentru cei care nu au mai mult de o bluză în șifonier. Cucoanele alea s-ar privi în oglindă, înainte de a ține pledoaria despre animăluțe. Individul de la supermarket ar umple un coș cu produse și pentru mama din spatele lui. Barosanii din trafic ar înțelege că nu mașina te face om, educația primită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu