duminică, 3 decembrie 2017

   Nu ți-am mai spus “te iubesc”, în ultima vreme, dar faptul că te întreb des “când vii acasă” este tot un “te iubesc”, în traducere liberă...
   Dacă Dumnezeu ar fi aplicat filtru pe fiecare dintre noi, am fi fost cu toții perfecți.

Mesaj de la el

       Acum 7 ani, când ne-am întâlnit pentru prima dată, am rămas în stație și m-am uitat la tine crezând că nu o să te mai văd niciodată, pentru că nu eram nici frumos, nici bogat, nici pianist sau poet, și nici măcar cartofi prăjiți nu știam să mănânc....nu înțelegeam de ce o fată ca tine ar putea să mă iubească. Am sentimentul că lucrurile astea s-au întâmplat ieri, și încă nu îmi explic cum am ajuns aici, cu tine, pentru că mai frumos nu sunt, bogat nici atât, nu am câștigat vreun premiu Nobel și nu sunt nici capabil să-ți demonstrez cât de mult te iubesc. Tot ce pot să fac este să mă uit la tine, ca atunci, în stație. Fac asta în fiecare zi, când mănânc, când stau pe telefon sau la căști, când tu nu mă vezi, când spui că nu te simți frumoasă sau că hainele nu-ți mai vin, când te gândești cum o să ne descurcăm cu datoriile, când faci planuri pentru viitorul nostru... și când îmi întâlnești privirea, trăiesc același sentiment, ca atunci: cum poate o femeia ca ea să iubească unul ca mine?! Doar că tu nu mai ești fata de pe trotuarul din stație. Ești mult mai mult, din toate punctele de vedere, dar cel mai important, ești mama copilului nostru, ești cel mai bun și frumos lucru care i se poate întâmpla unui bărbat, și pentru asta te iubesc în fiecare zi, mai mult ca ieri iar mâine o să te iubesc și mai mult, pentru că îl văd pe Casian cât de frumos crește în brațele tale... și dacă nu o să îmbătrânim împreună, sunt sigur că o să te privească el în locul meu iar zâmbetul și îmbrățișările lui vor fi declarațiile mele de dragoste. 

Vă iubesc!

miercuri, 20 septembrie 2017

Azi

    Îmi iubesc părinții și familia în care am crescut. Îmi iubesc cățelul, cu balele lui cu tot, și orice animal care îmi intersectează privirea. Iubesc și pisica de pe acoperișul casei care își așteaptă bobițele la oră fixă. Îmi iubesc țara, pentru frumusețea ei. Iubesc și oamenii din jur care au bunătatea în mâini și în privire. Iubesc toamna, cu răcoarea ei și frunzele ruginii. Iubesc fericirea ce vine din lucrurile simple și ciocolata amăruie. Iubesc liniștea nopții și diminețile leneșe. Îmi iubesc soțul și tatăl copilului meu, și îmi iubesc copilul, cum nimic altceva pe lumea asta nu iubesc.

vineri, 21 iulie 2017

   Mama mi-a spus să fiu om bun, dar nu mi-a spus și până când.

marți, 4 iulie 2017

Stare de seară

    Ești în trend dacă ai cât mai mulți urmăritori pe rețelele de socializare. Te-ai gândit vreo clipă, ce oferi, în schimb? Știi să fii un model de urmat? Poți să îți asumi o generație de tineri care atunci când închid aplicația sunt mai bogați cu o poveste spusă prin cuvinte sau prin imagini? Ai puterea să faci o lume mai bună? Răsfoiam Instagram-ul zilele trecute și îmi doream să găsesc pe cineva, pe care să-l/o urmăresc cu interes. Posibil să nu fi căutat suficient sau poate oamenii pe care îmi doresc să îi găsesc nu există în lumea virtuală. Poate ei sunt reali și atât. Am dat peste tot felul de personaje urmărite de mii de alte personaje: sâni la vedere, funduri pe afară, peruci, operații estetice exagerate, dinți trecuți prin aracet, ochi din plastic, tatuaje seci. Toate seamănă între ele, atunci când se aliniază la poza de la terasă. Mă gândeam la puterea Photoshop care, nu demult, le ajuta să se tuneze. Acum sunt atât de tunate, încât nu mai trec fotografiile prin aplicație. Sec. Gol. Plastic. Degeaba.